Ne-am născut cu toţii pe Pământ. Respirăm, visăm, trăim aici, chiar dacă uneori ne trezim pe neaşteptate cu capul în nori.
Ne trezim zi de zi şi păşim pe pământ cu un aer firesc, chiar arogant, fără să ne dăm seama că simplul nostru mers reprezintă un miracol pentru care suntem datori să luptăm.
Privim răsăritul în dimineţile însorite, fără să apreciem cu adevărat lumina care ni se oferă. Avem de cele mai multe ori impresia că suntem unicii stăpâni, peste tot, peste toate – stăpâni ai planetei pe care trăim. Ce gând copilăresc, nu-i aşa? Caci adevărul este că nu putem fi nici măcar proprii noştri stăpâni. Da. Adevarul este că nu Pământul ne aparţine, ci noi îi aparţinem. Asta dacă nu cumva am uitat deja să fim oameni. Suntem egoişti, însă, paradoxal, refuzăm prin ignoranţă să acţionăm spre binele nostru. Iar binele nostru este binele Pământului.
“Dar ce pot eu să fac? Sunt atât de mic.” Iată o replică demnă de Tom Degeţel. Însă chiar şi acest personaj a reuşit, prin iniţiativă, responsabilitate şi încredere în sine să FACĂ ceva, să rămână om. Într-adevăr, suntem cu toţii atât de mici, dar poate nu degeaba se spune: “Unde-s mulţi, puterea creşte!”. Peste şase miliarde şi jumătate de oameni – douăzeci şi unu de milioane de români … e aproape imposibil să nu putem schimba ceva în bine; putem să devenim uriaşi, dacă dorim. Putem să reparăm măcar o parte din greşelile pe care le-am făcut până acum. Putem să renunţăm la ignoranţă atunci când suntem tentaţi să aruncăm ambalaje şi hârtii pe stradă sau atunci când îl vedem pe altul făcând asta. Putem să fim atenţi la sfaturile ecologice, să învăţăm să privim viaţa în verde.
Poate că nu trebuie neapărat să devenim cu toţii ecologişti, poate că e suficient să ne reamintim că ni se spune “oameni”, poate că e de ajuns doar să privim viaţa ca pe un dar de la batrânul Pământ şi, cine ştie, poate că în acest fel vom ajunge să fim mai mulţumiţi de noi înşine şi să respirăm un aer mai curat. Nu-i aşa că astfel lumea va deveni de zece ori mai bună?
E păcat să-i refuzăm planetei şi nouă înşine şansa de a fi mai sănătoşi, mai frumoşi. Haideţi, încercaţi să mai stingeţi din când în când lumina şi aparatele electrice, “salvaţi” nişte apă, atunci când vă spălaţi pe dinţi, folosiţi coşurile de gunoi exact aşa cum trebuie să fie folosite! Nu e greu deloc … Eu am încercat deja. Şi dacă toate astea încă nu v-au convins, ei bine … atunci navigaţi puţin printre amintirile voastre, cuibăriţi-vă mintea în copilăria în care existau patru anotimpuri. Nu v-aţi simţi vinovaţi dacă lucrurile cu care ne-am obişnuit toţi ar deveni deodată străine, ciudate?
copiiiverzi
