Ca adulţi preocupaţi de mediul înconjurător, suntem conştienţi de faptul că avem încă multe lucruri de
învăţat şi de schimbat, începând cu propriul stil de viaţă, pentru ca acţiunile noastre cumulate să aibă un impact pozitiv în lume şi chiar să influenţeze comportamentul altor persoane. Putem începe chiar de acasă, în primul rând cei care avem copii, căci aceştia se vor izbi de exemple negative la tot pasul şi este bine să înţeleagă ce fel de comportament este util, bun, frumos şi care este, dimpotrivă, «nepoliticos» (cuvânt pe care îl folosesc în explicaţiile date fetiţei mele de aproape 3 ani).
Dar ce metode practice să folosim în acest scop? Am reunit aici câteva idei (proprii sau adunate de pe internet) şi sper să se mai adune şi altele pe acest site, din experienţa altor părinţi. Desigur, primul pas este să ne revizuim propriul comportament, noi fiind principalul model pe care îl imită cei mici. Acest aspect se va regăsi şi în ideile de mai jos:
1.- Le putem explica copiilor ce înseamnă poluarea, cu definiţii potrivite pentru fiecare vârstă: de exemplu, celor mai mici le putem vorbi despre fum (care ne face să tuşim) şi despre lipsa apei (dacă nu au apă, peştii şi plantele mor).
2.- Clasicul sfat de a stinge lumina la ieşirea din cameră (şi televizorul, radioul, DVD-playerul etc. atunci când nu le mai folosim).
3.- Putem alege împreună cu copiii jucării care nu necesită baterii, explicându-le de ce.
4.- Din aceleaşi motive pentru care am ajuns să preferăm duşul în defavoarea băii, le putem face copiilor doar un «duşuleţ», păstrând plăcerea băii pentru ocazii speciale.
5.- Putem merge pe jos până la şcoală sau grădiniţă, explicându-le că maşinile scot foarte mult fum.
6.- Ca exemplu personal, este bine ca cei mici să vadă că şi noi, părinţii, folosim transportul în comun (sau bicicleta) pentru a merge la serviciu, că mergem la cumpărături înarmaţi cu sacoşa proprie, că separăm deşeurile şi le aruncăm pe fiecare în containerul potrivit. Mergând într-o zi cu Diana la un centru de colectare a hârtiei pentru a le «dona» maculatura casnică (nu arunc hârtia în containerul albastru fiindcă sigur va fi contaminată de deşeurile menajere ale altora), am avut surpriza plăcută de a primi la schimb o carte cu poveşti pentru fetiţă.
7.- Ciornele sau foile de hârtie scrise pe o singură parte şi de care nu mai avem nevoie se pot transforma în planşe de colorat, iar după «consumare» în avioane de hârtie sau material bun pentru decupat. În plus, putem confecţiona jucării din cartoanele de ouă, cilindrul de carton al sulurilor de hârtie igienică etc. Cu condiţia să ne dăm frâu liber imaginaţiei.
8.- La fel ca părinţii şi bunicii noştri (chiar dacă din alte motive), putem îmbrăca mezinii în hainele care le-au rămas mici fraţilor mai mari. Iar dacă nu avem decât un singur copil, ar fi o idee bună ca acesta să ne vadă dăruind hăinuţele care nu îi mai vin, precum şi jucăriile de care s-a săturat, pentru a înţelege că lucrurile se refolosesc şi nu trebuie aruncate sau risipite atât timp cât încă pot fi utile cuiva.
9.- În acelaşi sens, ne putem învăţa copiii să nu folosească mai mult decât au nevoie, explicându-le că la fabricarea fiecărui obiect se produce fum, iar fumul îmbolnăveşte animalele, plantele şi chiar pe noi.
10.- Atunci când organizăm o ieşire în aer liber sau o vacanţă la ţară, avem ocazia ideală de a le arăta copiilor ce înseamnă natura şi de ce ne este atât de dragă, iar ei au ocazia de a ne ajuta la pregătirea mâncării şi mai apoi la strângerea resturilor.
11.- Putem creşte plante şi flori împreună, chiar dacă locuim la bloc: copiilor le place să le stropească (fetiţa mea adoră să-şi ajute bunica la udat ghivecele) şi învaţă cum cresc acestea şi cum ne dau aer proaspăt. Iar dacă mergem la o acţiune de plantare a copacilor, pentru copii va fi probabil o aventură minunată.
12.- În parc sau în grădină, dar cel mai bine în timpul unei excursii la ţară avem ocazia de a face cunoştinţă cu multe insecte: buburuze, fluturi, păianjeni, gândăcei, greieri şi libelule… Nu toate sunt periculoase sau dăunătoare, iar copiii sunt încântaţi să le descopere sau să le ia în mână (buburuzele sunt preferatele Dianei, mai ales când se plimbă pe mâna ei). Dacă îi învăţăm să le «mângâie» şi să nu le lovească (le doare şi pe ele) sau omoare, copiii vor fi mai respectuoşi cu toate animalele pe viitor.
13.- Pacheţelul pentru şcoală poate fi alcătuit astfel încât să nu producă deloc deşeuri. Cum e posibil? Un experiment canadian la care au participat elevii mai multor şcoli ne dă câteva idei:
- să nu le dăm copiilor mai multă mâncare decât vor consuma efectiv
- să aşezăm alimentele în recipiente reutilizabile în loc de a le înveli în folie de aluminiu, de plastic sau în şerveţele din hârtie
- dacă sunt necesare tacâmuri, să le folosim pe cele din metal, împreună cu şervete din pânză
- să folosim o gentuţă sau o cutie pentru alimente în locul pungilor de plastic
- să evităm alimentele ambalate în porţii individuale (brânză topită, iaurt, biscuiţi, sticluţe de suc etc.) Stiu ca unii dintre parinti or sa zica ca de ce sa chinui doamne fereste copilul…Nu-i chinuiti ii invatati sa se respecte pe ei in primul rand si in al doilea rand natura…
copiiiverzi
